Just Role Play Game for all of us


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Salt Tears

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Salt Tears la data de Mar Aug 31, 2010 7:01 pm

MysTiC.AnGel

avatar
Moderator
Moderator
So....am mai inceput un fic , cu Vampire Diaries .
Este din perspectiva lui Damon .
Povestea se desfasoara in continuarea serialele , adica ca si
cum ar fi sezonul doi , dar asa cum mi-l imaginez eu .Sper sa va placa !
Pentru prima postare va pun tot capitolul pentru ca nu am cum sa pun doar o parte deoarece ,
icneputul este sfarsitul serialului.De la capitolul doi o sa pun next mai micut adica jumatate din capitol.

Capitolul 1 - Banuieli

As fi mers inainte acum , l-as fi urat in continuare pe Stefan , as fi plecat cu prima ocazie pe care o aveam si as fi uitat tot trecutul , daca nu ar fi fost acel sarut . Simteam ca ceva s-a intamplat , ca ma pot schimba si ca pot renunta pentru moment la tot ce vroiam sa fac . Era diferit , asa de dulce si plin de dragoste . Nu as fi crezut niciodata ca Elena ma va saruta cu adevarat , nu atat de repede . Insa era doar o iluzie a ceea ce credeam eu . Era ceva diferit , ceva ce stiam foarte bine de multi ani . Aceea nu era Elena ….era altcineva . Katherine . Insa nu stiam care era posibilitatea ca ea sa fie inca in viata .Ma intrebam daca nu cumva visez cu ochii deschisi si in curand cand voi inchide ochii si ii voi deschide din nou , va fi realitate iar acea atingere placuta va disparea . Nu am facut-o … dar ma gandeam daca este chiar ea .
Dar atunci totul se intrerupse , iar Jenna iesi din casa ca sa o cheme pe Elena . Pasi usor indepartandu-se de mine si eu am plecat . Insa ceva sau cineva imi spunea sa raman acolo pentru un motiv . As fi vrut sa ma gandesc mai mult la acel sarut , insa m-am intors si m-am asezat pe banca de pe veranda si am privit stelele .Auzeam vocile din casa pe fereastra , toata lumea care vorbea pentru cateva minute despre anumite lucruri aproape nesemntificative.
-M-ai speriat , spuse o voce de barbat .
-Imi pare rau , raspunse incet Elena .
-Am cunoscut-o pe Isobel cand eram adolescent .M-am indragostit imediat de ea desi nu sunt destul de convins ca ea nu m-a iubit niciodata .Era speciala .Si parte din motivul pentru care ii urasc asa mult pe vampiri este ceea ce a devenit ea .Felul in care a distrus-o .Si n-as fi trimis-o niciodata la Damon , de-as fi stiut ca vroia sa se transforme …E vina mea .Iti spun asta pentru ca sper sa intelegi .
-Multumesc .
-Te pot ajuta ?
-Sigur
Urma o clipa de liniste in care nu se mai auzi nimic . Ceva era sa se intample , ceva care nu era foarte grav , dar ceva ciudat si oribil pentru cineva . Acea liniste , care nu se mai termina ma facu sa inebunesc pentru cateva momente. Dupa putin timp se auzi un urlet si din nou cele doua persoane din bucataria Elenei incepura sa vorbeasca :
-Katherine.?
-Buna John, la revedere John .
Apoi totul se termina , John urla pentru putin si nu se mai auzi nimic . Nu am vrut sa intru sa vad ce se intamplase si am plecat spre casa . Nu, casa …nu era cuvantul potrivit , doar locul in care stateam cu fratele meu .Ma indreptam spre locul acela sa-mi limpezesc mintea si sa uit de acea intrebare ,, Katherine ? ,, . Nu … nu putea fi ea , probabil John o confundase cu altcineva si nu isi daduse seama . Nici chiar Katherine nu i-ar fi facut ceva rau lui , dar nici Elena . Erau atat de multe lucruri care aproape ca nu se legau si atat de multe banuieli in cat numai stiam ce sa cred . Daca ar fi fost cu adevarat ea acolo , m-as fi dus imediat inauntru probabil , insa nu s-a intamplat asta . Nu avea acum nici un motiv pentru care sa se intoarca la mine , sau la altcineva . Trebuia sa uit , sa ma gandesc la ceva ce nu avea legatura cu ea . O vroiam inapoi , insa pe adevarata Katherine , nu pe o iluzie pe care mi-o imaginez eu .Acele seri minunate petrecute cu ea , inca mi se invarteau prin cap si nu-mi dadeau pace . Dar atunci cand am pasit in fata casei , parca totul disparuse .Amintiri si senzatii placute , invaluite de ceata in asa fel in cat sa nu le pot vedea .Era perfect , cateva minute de liniste fara ele, cateva clipe in care sa imi aduc aminte de ceva ce ma facea fericit . Setea …. vroiam sa vanez , dar nu acum .
Intrand in casa in liniste fara sa fac nici macar un zgomot cat de mic , l-am vazut pe Stefan stand pe canapea si vorbind cu Elena la telefon .
-Am cautat peste tot .Da , e clar ca mi-a luat cineva lucrurile .Trebuie sa vad ce face Jeremy inainte sa ma duc la spital.Ne putem intalni acolo?
-Sigur .
-Te iubesc , Stefan .
-Si eu , spuse el incet apoi inchise telefonul .
Pentru cateva clipe ma privi surprins de faptul ca eram acolo , sau ca ma intorsesem inapoi dupa acea seara si ca nu plecasem . Oricat de mult as fi vrut sa scap de tot stresul de aici si sa plec , nu am sa o fac .Am decis sa raman aici pentru cativa ani si apoi poate ca voi pleca . In aceasta seara aproape ca am murit si el m-a salvat . Dar nu pentru mine , ci pentru Elena , pentru ca o iubeste …poate chiar mai mult decat a iubit-o pe Katherine .
Dar nu voi sti niciodata adevarul , cred . Mereu ma voi gandi la faptul ca pot face ceva , ca ea ar putea sa fie in viata , urmarindu-ma in fiecare secunda din umbra fara sa stiu , chiar daca in sinea ma voi sti ca nu este posibil . O iubeam … imi doream sa fie alaturi de mine … sa fie aici .Incepeam usor sa ajung in gandurile mele cele mai ascunse si aproape ca nici numai realizam ce faceam .Au mai trecut cateva secunde si mi-am revenit .Il priveam pe Stefan , in timp ce ma indreptam spre camera mea .Atunci telefonul lui Stefan suna din nou .Elena…cu siguranta ea era cea care suna .
-Alo ?
-Stefan trebuie sa vii aici .
-Elena , ce s-a intamplat ?
-John este mort .
-Poftim ?Vin imediat ,spuse el apoi inchise telefonul .
Se ridica rapid de pe canapea apoi se indrepta spre mine .
-Ce ? am intrebat eu uitandu-ma la el curios .
-De ce nu ai plecat inca Damon ?
M-am departat de el ,fara sa ma uit in spate si am zambit putin .Ce intrebari mai punea si Stefan .Csteodata chiar ma enervau , desi nu foarte tare .Imi doream sa-l omor , dar nu si acum . Poate ca experintele prin care am trecut in aceste luni de cand am venit in Mystic Falls , ne apropiasera mai mult decat credeam eu , sau decat spera el .Chiar daca intr-o zi o sa trecem peste asta , nu voi uita niciodata motivul pentru care l-am urat si pentru care inc ail mai urasc putin. Nu voi uita niciodata de iubirea pe care i-am purtat-o lui Katherine…nu voi uita niciodata nimic .Voi duce acele amintiri si acele sentimente cu mine peste tot mereu .Dar acum … porneam din nou , sau poate doar o parte din mine , pentru ca cealalta a ramas neatinsa … pentru totdeauna . M-am intors pentru putin si l-am privit din nou pentru cateva secunde , apoi i-am raspuns :
-De ce nu te duci dupa Elena ?
Isi mai puse un semn de intrebare , apoi pleca spre casa Elena . Numai era acolo …ramasesem singur si ma gandeam la ce as putea sa fac , deoarece vroiam sa ma distrez putin .Gandul ma duse din nou la prietena lui Stefan si la ce spusese ea . Probabil asta se intamplase cand eu era afara .Deci chiar se intamplase ceva .Perfect…alti musafiri nepoftiti pe aici . Ma intrebam ce o sa mai urmeze acum .Parca pentru putin lucrurile se linistisera si acum incepeau din nou .Fericit pentru cateva secunde…apoi trist pentru totdeauna . De ce trebuia mereu sa fiu eu acela care sufera ?De ce mereu eu am fost acela ?De ce mereu trebuie sa pierd ce imi este mai drag ? Doar un singur raspuns , imi venea in minte . Sufletul …. Singurul lucru care difera de la o persoana la alta .Poate ca nu am fost niciodata foarte bun , poate ca am omor pe multi , dar de ce tot ghinionul cade pe mine ?.Destinul…soarta , asa voi fi mereu , asta mi se va intampla mereu pentru o eternitate .Va trebui sa trec peste toate asa cum am facut pana acum , chiar daca ma va durea . Niciodata nu voi gasi un leac prin care sa o vindec … dar voi spera mereu ,ca macar o data voi fi fericit din nou .
Priveam in mine , priveam in sentimente , in idei , in amintiri si vedeam in urma tot trecutul pe care l-as fi putut schimba doar intr-o singura secunda de neatentie . O singura decizie proasta si totul se schimba . De ce ? Pentru ca asa vroia cineva ,pentru ca si-a dorit mereu sa fie altfel .Dar nu se va intampla .Nu ma voi schimba niciodata .Voi fi mereu Damon cel care a fost , care probabil va fi putin mai iertator , dar nu mereu .
Ma gandeam la toate aceste lucruri ca la ceva important , pe care urma sa-l fac in curand . Insa , macar imi luau gandul de la tot ce fusese .Mergeam usor , spre camera mea si aproape ca toate acele amintiri au aparut din nou . Nu le-am lasat sa ma invaluie si m-am asezat pe patul din camera mea .Casa era atat de pustie si era foarte liniste in cat nu se auzea nimic .Inca cautam ceva sa fac, cand imi veni o idee.
Mi-am luat geaca de piele pe mine si am plecat spre casa Elenei .Chiar eram curios sa vad ce se intamplase cu adevarat cu John cand eu eram acolo .
Eram curios si vroiam sa ajung acolo cat mai repede .Alergam prin padure , incercand sa nu ma opresc nici macar o secunda sa ma gandesc la ceva , pentru ca stiam ce aveam de facut .Pentru un moment am incercat sa ma gandesc la alte lucruri , la ceva de care era s-ar bucura daca as face-o eu .Vroiam sa-I ajut , sa le arat ca vor putea avea incredere in mine si ca poate uneori sunt de folos .Copacii treceau atat de repede pe langa mine ca un fulger in cat am iesit din padure in scurt timp . Drumul spre casa Elenei imi era foarte cunoscut asa ca am ajuns destul de repede.M-am dat putin inapoi si am batut la usa , in speranta ca imi va raspudne cineva.
-Tu !spuse Elena deschizandu-mi usa .
Era trista . Puteam sa vad asta foarte bine , lacrimiile ii apareau pe fata si nu se mai opreau .M-am apropiat de ea si i-am sters cateva , incercand sa le fac sa dispara .Dupa cateva clipe am privit-o cu blandete , iar ea schita un zambet usor pe fata .Stiam ca nu este adevarat .Dar nu puteam sa fac mai mult de atat .Durerea trebuie vindecata , nu furata . .Era singurul lucru pe care nu-l puteai fura sau alunga .Constant pana cand totul se va termina si timpul spre fericire se va scurge si nu va mai ramane nimic , decat un singur sentiment …
-Deci ce s-a intamplat aici ?am intrebat intrand in casa pe langa Elena , lasand-o pe aceasta in fata usii .
Am intrat in bucataria si am simtit mirosul sangelui varsat de cineva in acea incapere .Sange uman .Acum, chiar eram hotarat sa merg la vanatoare …
Sau poate voi gusta putin din amicul nostrum de aici , mi-am spus eu in minte cand am vazut persoana care zacea moarta pe podea langa Stefan.
-John … , am spus eu bucuros . Deci el a fost tinta …
-Asa se pare , sopti Stefan ducandu-se spre Elena.
-Deci ar putea fi noi vampiri in oras ?Dar cum?Tocmai au murit toti , striga ea inca suparata.
-Sau poate ca nu , am spus oftand in timp ce ii analizam trupul lui John.
-Damon la ce te referi ?
Nu i-am raspuns . Nu aveam de gand sa-I spun ca aveam o mica banuiala . Cred ca stiam cine il omorase pe tatal Elenei .
-Damon , striga Elena nervoasa.
-Elena calmeaza-te . Nu rezolvi nimic daca strigi asa la mine . Sau rezolvi ceva … foamea mea de acum.
Tacu si numai spuse nimic .
-Cine ar fi putut sa faca asa ceva?
-Jeremy este mort si el .
Am inghetat pe loc cand Elena pronunta acele cuvinte . Doi intr-o singura noapte . Vampirul asta are tupeu in el . Insa probabil este nou pe aici cred .
-Mort sau….?am intrebat eu lasand propozitia neterminata .
-Nu stiu , nu-mi dau seama .
-Stai putin aici , sopti Stefan apoi se duse spre camera lui Jeremy sa vada ce se intamplase si acolo.
Ramas singur cu Elena in bucatarie am continuat sa-l analizez pe John. Era plin se sange . Mana lui era rosie si in scurt timp am realizat de ce . Inelul . John avea un inel ca si a lui Alaric .Dar tocmai il pierduse odata cu viata lui .Pentru cateva moment m-am bucurat sa numai era , cel putin acum nu o sa mai incerce sa ma omoare .Asasinul era cineva care stia pentru ce era acel inel cineva care I l-ar fi luat cu orice pret. Ma temeam de adevar .Stiam cine era , acum aveam certitudinea ca tot ce stiusem eu si Stefan pana acum erau minciuni .Katherine era in viata .
M-am ridicat si am mai privit-o o clipa pe Elena in timp ce ma indreptam spre usa de la intrare .
-Unde te duci Damon?
-Nu te intereseaza pe tine , am spus si apoi in secunda urmatoare numai eram acolo.


Astept critici , pareri .....comentariii .Vreau sa aflu parerea voastra despre acest fic .

Vezi profilul utilizatorului http://www.rpg-fans.forumz.ro

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum